Postări

Nu e nimic aici, decât iubire

Scopul călătoriei în şi cu energia negră e, cel mai adesea, călătoria însăşi. Abia atunci când nu se mai urmărea o destinaţie anume, se realizau cele mai mari descoperiri cu privire la natura realităţii şi se ajungea la destinaţie. Atuci când calea însăşi era scopul se ajungea la experienţa şi la explorarea lui aici şi acum; la ceea ce este. Şi atunci, în timpul şi în miezul călătoriei, căutarea înceta; Rozele pătrundeau în însăşi fiinţa lor, unde nu mai exista niciun gând, nicio dorinţă, nicio particulă materială şi nicio parte, doar iubire. Nu e nimic în univers, decât iubire; acesta e rodul şi concluzia tuturor căutărilor. Ceea ce este nu mai e nimic. Ca să devii şi să fii iubire trebuie să devii nimic. Călătoria era o nimicire, şi era de datoria navigatoarelor să se nimicească. Iar această nimicire se petrecea tocmai prin pătrunderea şi transportarea sferofluidului în energia întunecată, care disipează, dizolvă, desface orice facere şi nimiceşte totul, extinzându-se la infinit ş

Trup şi suflet

Navigatoarele nu aveau nevoie de hrană în timpul călătoriei, pentru că energia neagră le hrănea într-un mod misterios. Chiar dacă, adesea, simţeau un gol în stomac -manifestare şi reamintire a existenţei lor fizice-, nu simţeau foamea sau nevoia de a mânca. Comuniunea (comunicarea) psihică cu energia neagră se extindea la nivel fizic, ceea ce, pentru navigatoare, era o revelaţie şi o trăire a unităţii dintre conştiinţă şi materie, sau dintre minte şi corp. Graniţele dintre conştiinţa lor, corpul lor şi energia neagră cu care navigau devenea fluidă, existentă doar în aparenţă şi în funcţie de persepectivă. Erau trup şi suflet în tot ceea ce făceau şi simţeau, pe toată durata expediţiilor, iar această experienţă le marca întreaga viaţă. "Trup şi suflet" era deviza subînţeleasă şi legea nescrisă a tuturor echipajelor de pe toate sferofluidele. E o realitate ce nu putea fi negată, indiferent de implicații şi de consecinţe; ceea ce o făcea, uneori, terifiantă, iar pe navigatoare

O pată de culoare

Sferofluidul e o pată de culoare ce navighează în energia neagră. Echipajul e compus din femei şi fete de diferite vârste, pentru că doar femeile (unele dintre ele) au abilitatea şi puterea psihică de a accesa şi de a se conecta cu această energie care expandează universul. Cercetătoarea care a conceput sferofluidul, pe staţiunea extragalactică LacteeaX, a observat că energia neagră nu poate fi accesată şi folosită pentru navigare cu mijloace convenţionale, tehnologice. Energia neagră e o energie evazivă, care se sustrage oricărei influenţe fizice, corporale, şi care ea însăşi sfidează întreaga materie din univers, desfăcând-o şi împrăştiind-o. E nevoie de o anumită stare de conştiinţă -una de interioriotate, abisală, dar şi  pentru a te conecta cu energia neagră. Cea mai mare forţă din univers nu poate fi accesată decât cu ceea ce avem şi ne e cel mai accesibil şi fundamental; propria conştiinţă, propria fiinţă. Forma sferică a sferofluidului a fost concepută ca o formă structură i